Roua diminetii

Cat mai era sa o aman? Si pentru ce? Acum a venit timpul sa o scriu, acum a venit timpul sa impartasesc cu tine o experienta unica, daca nu o fac acum, nu o sa o mai fac niciodata. Inca de la inceputul postarii impart cu tine, cititorule, o alta lectie de viata: daca iti vine in minte, in suflet, in inima sa faci ceva, fa atunci cand iti vine, caci atunci e timpul potrivit, altminteri va parea totul lipsit de sens...eu inca incerc sa dau sens lucrurilor fara sens, dar eu sunt bolnav mintal.

  Astazi vom vorbi despre dragoste, insa nu orice fel de dragoste, ci dragostea la distanta. Felul in care o voi face este diferit fata de restul postarilor.

   Nu stiu cum v-ati cunoscut, stiu cum ne-am cunoscut noi, dar acum vorbesc despre ei, le imbin defapt... Ma plimb pe o strada straina si nu bag nimic in seama, gandurile imi sunt departe, la sute de kilometri distanta, fara rost, doar pentru a-mi umple gandurile cu ceva. Si pentru ca lucrurile frumoase se intampla cand te astepti mai putin (in momentul de fata ma astept la lucruri frumoase, Tu stii la ce ma astept, adu-o, te rog!)  ai inceput sa ma cauti pe facebook, desi eu nu ti-am aruncat o privire... Am intrat in jocul tau si dupa scurt timp au aparut si repliciile "TE IUBESC", spuse fara rost, doar de dragul cuvintelor poate. Cine avea sa stie ca mai tarziu acel simplu si totusi atat de complicat "te iubesc" avea sa fie spus cu atata pasiune?

  Discutiile pe messenger au inceput  sa ne apropie, am ajuns sa ne cunoastem, apoi dupa cateva luni am ajuns sa stau nopti si dimineti in zapada asteptand trenul care ma va aduce catre tine. Era iarna, frigul a fost usor de invins, caci multi nu stiu, dar focul inimii poate sa imblanzeasca si cel mai al dracu ger. Vine primul sarut, pe buzele mele s-au instalat cristale de gheata, nu sunt obisnuit cu asa vreme, dar tu le topesti doar printr-un suras, nu ma mai gandesc la nimic altceva, doar tu,tu, tu si tu. Timpul trece repede, vacanta se scurge si uite-ma din nou in lungul si tristul drum spre casa. Cum reusesti sa ma tii in picioare dupa atatea ore de nesomn, dupa un asa traseu? Cum se face ca nici macar nu ma gandesc la somn? Cum se face ca ma vad intr-o gara pustie in mijlocul noptii, intr-un birt trist in care ruleaza Titanic si tu imi dai mesaje...exista coincidente? Trec lunile, se schimba anotimpul iarasi, in pomi se vad frunze viu colorate, in sufletul meu nu vede nimeni, dar daca ar vedea cineva, ar vedea negru, caci nu te-am mai vazut de multa vreme. Cand suntem impreuna o clepsidra plina cu nisip care se scurge intr-un minut echivaleaza cu o saptamana, cand suntem despartiti o clepsidra plina cu nisop care se scurte intr-o saptamana echivaleaza cu un minut. Vin din nou la tine cu trenul alaturi de parinti si cu fiecare statie ce ne apropie inima incepe sa bata mai tare. Te zaresc de la distanta si incep sa alerg cu bratele deschise, tu faci acelasi lucru. Pas, pas, pas, saritura. Sari in bratele mele si simt suduare pe frunte. Pune-ma in fata unei multimi de milioane de oameni si emotiile nu vor fi la fel de puternice decat daca TU esti in public.

  Sunt gelos, sunt gelos pe toata lumea, sunt nebun cand vorbesti cu altii, fara sa realizez ca gelozia mea n-are nicio logica.