Inimile noastre se trag în carusel

copacilor născuți în februarie le e cel mai dor
de păsări
în rădăcinile lor crește setea unui tunet
inimile lor
un bulgăre de zăpadă care nu știe să doarmă
o mamă care spune povești
o bătaie de tobe înainte să adormi
un salt de liniște la fiecare rupere de nori
un dor de mâini

inimile copacilor crescuți în zăpadă
n-au pășit niciodată pe o cărare de maci
simt o răscoală de inimi în depărtare
de ce inimile nu sunt lăsate să vorbească
de ce inimile își rup crengile uneori

spune-mi
inima ta mai știe să meargă?

                        By Oana Hemen