marți, 30 august 2011

Terapie prin scris

    Pe principiul "scriu mult, dar nu public"stau ca in oricare alt weekend pe pontonul unui lac(imagineaza-te acolo, pentru ca citesti asta din camera ta) si intre doua bai imi trec prin cap idei. Asta am transpus-o pe blog, rareori cand fac lucrul asta, de obicei scriu pentru mine sau gandesc pentru mine Aranjez toate ideiile doar in mintea mea, apoi se pierd printre alte ganduri existentiale, perverse sau pur si simplu banale. Aud voci in jurul meu si vad siluete miscandu-se, dar nu am timp sa vad nimic, sunt prea tripat pe text ca sa analizez miscarea din jur. Tu gandesti aproape ca mine,in multe privinte si vreau sa stiu cati din jurul meu mai au idei si pareri ca ale noastre. Cati vor sa citeasca un text cald si nu stiu unde sa il caute?Asta nu e un text cald, singurul lucrul care il poate face asa e faptul ca a fost scris in soare. E un text mediocru al carui autor isi pune intrebarea "cati au anumite concepte, idei, pareri, pasiuni si nu stiu unde sa le caute in oceanul asta de a dreptul urias numit internet?". Cum de sunt promovate tot felul de nimicuri pentru marea masa seaca de oameni si la cei cu adevarat interesanti nu se gandeste aproape nimeni?
  
    Ati auzit atatea cantece speciale pe youtube cu 2000 de vizualizari si v-ati intrebat "de ce?" cand pe aceasi pagina apare o melodie cu maxim 6 versuri mult prea simple si pentru un copil cu clasele primare si milioane de vizualizari. E destin sau ce? Am sa te mai intreb asta si in alta postare, unde ma voi lega strict de succes(sper sa o scriu). Am vorbit intr-o noapte cu o fata pe un chat si din vorba in vorba mi-a spus ca viseaza oameni blanzi, blajini. Mi s-a parut cel mai altruist raspund primit vreodata. Incepem sa fim din ce in ce mai haini, mai egoisti si nu ne mai gandim la ce e in jur.

   Din fericire nu sunt asa, dar cand simt ca lumea ma trage spre ea dau frau liber imaginatiei si mai trag o gura de aer...terapie prin scris.

duminică, 28 august 2011

Oricum...ai sa mori

Asta nu e o poezie. Si nu cred ca este nici un text macabru, ci cred ca este...am sa iti spun mai tarziu.

  Te iubesc, dar oricum ai sa mori. Pui atata pret pe lucruri scumpe si de prost gust ca sa pari interesant, dar oricum ai sa mori. Mereu inconjurat de dragoste, de la mama la iubita, dar oricum ai sa mori. Te plimbi cu muzica tare pe bulevard, crezi ca esti cool, dar oricum ai sa mori. Gonesti cu 240 pe A2, crezi ca astfel ti se lungeste penisul, dar oricum ai sa mori. Ai ajutat pe multa lume pana acum, majoritatea iti sunt recunoscatori, dar oricum ai sa mori. Nu crezi in nimic si nu vrei nimic de la viata. Foarte bine, caci oricum ai sa mori. Te duci acasa in zig zag, ai in cap prea multi vapori de alcool si cu toata astea iti mai trece prin cap gandul "Dai, Doamne, sa ajung cu bine acasa". Ai baut prea mult sa fii constient ca oricum ai sa mori? Conduci o companie mare, te respecti, esti mandru de tine, dar zambind iti spun vesel ca oricum ai sa mori. Citesti carti, dai din coate sa iti faci loc printre oameni, te visezi sus. Ai sa ajungi acolo? Mai devreme sau mai tarziu oricum ai sa mori. Stai relaxat pe plaja privind apusul auriu parca mai frumos ca oricand. Te simti implinit, simte-te, caci oricum ai sa mori. Unii deja sunt morti, dar inca umbla printre noi . Si cum sa nu iti creasca colti intr-o lume de vampiri? Ai sa mori si tu. Femei, femei, femei, Ioana, Cristina, Andreea, "baa, a dus aia doua ore, ma"....Da, ma, da' oricum ai sa mori. Ai lantul, saptarul si esti invincibil, dar nu esti destul de realist sa iti dai seama ca au sa te uite toti...pentru ca oricum ai sa mori. La tags gasesti "viitor", pentru ca oricum ai sa mori...Si la ce dracu' ma intind scriind cel mai tampit text posibil cand oricum am sa mor?

miercuri, 24 august 2011

Despre noi, oamenii simplii..sau nu?

    Nu am mai scris de ceva vreme un articol pe blogul prietenului meu Goda. I-am tot promis ca am sa o fac, dar de la "Romanii, au talent...sau nevoi?" nu am mai apucat sa ii impartasesc gandurile mele pe blog. Am avut multe idei pentru articol, multe dileme si probleme din vietile noastre, ale oamenilor simplii, dar s-au pierdut pe drum...facandu-si loc in capul meu alte ganduri. Ma gandesc la tine, la cel care citesti bloguri si scrii pe un blog... si te intreb, te simti trist? Eu ma simt trist tot mai mult timp... oare nu cumva in goana noastra spre fericire uitam sa ne bucuram de lucrurile simple din viata de zi cu zi? Probabil ai mai citit despre astfel de lucruri, poate chiar si tu ai scris despre ele...cu atat mai bine. Hai sa le aplicam odata...sa ne bucuram de tot ce se poate. Stiu ca probabil esti indragostit(a) si ca faptul asta iti aduce mai multe mahniri decat bucurii...stiu ca sistemul incearca sa ne reprime prin cele mai subliminale moduri posibile, dar hai sa uitam de lucrul asta si sa ne trezim maine dimineata zambind, bucurandu-ne inca de vara care ne incalzeste. Vroiam sa scriu ceva mai concret, mai interesant poate, dar se pare ca melancolia m-a cuprins sau ma cuprinde tot mai mult, lasand influente asupra "lirismului" meu. Si cu toate astea zilele viitoare am sa citesc si eu postarea si sper sa fiu trezit dimineata urmatoare de un ringtone vesel, sa ma uit apoi fericit pe fereastra deja spalata de razele soarelui si sa manc un mic dejun copios.

   Am o cunostiinta care a avut o copilarie groaznica, probabil ca niciunul din noi nu a trecut prin asa ceva, a umblat impreuna cu parintii din casa in casa, traiau de pe o zi pe alta in adevaratul sens al cuvantului, dar baiatul a avut un vis, a jurat ca si-l va indeplini, a crezut in el si a reusit. Acum a ajuns foarte sus din toate punctele de vedere. Mereu mi-a spus ca vede cat sunt de trist si ca e dispus sa ma ajute.E realist, nu imi va turna niciodata un sac de bani in brate, dar vrea cu tot dinadinsul sa ma faca sa inteleg, ca desi totul se duce in jos, trebuie sa vedem partea plina, sa credem in noi.
     Nici nu stiu daca titlul are vreo legatura cu articolul...l-am scris la inceput, sperand sa imi vina inspiratia. Sper sa ne vina tuturor inspiratia si sa deschidem ochii inainte ca viata sa treaca pe langa noi. Depresile...

joi, 11 august 2011

R.I.P. Rulzz

Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti de el, eram o grupare la inceputul anului sub numele de VEST HOOD RECORDS: Brigada, Narcos, Asu, Rulzz si Noodles. Pe urma au urmat niste neintelegeri si fiecare a pornit pe drumul sau insa pastram legatura si comunicam destul de des. Ceea ce vreau sa spun este despre Rulzz care a suferit foarte mult din cauza une-i boli si anume "leucemie" care in termen de 2 luni de spitalizare la adus la moarte. "Socol Calin" dupa numele sau real a murit pe data de 09.08.2011. Desi avea doar 16 ani a lasat in urma lui multe piese reusite care vor ramane mereu in inimile noastre, printre care si un videoclip la piesa "Tot ce fac" pe care il puteti viziona putin mai jos. ODIHNEASCA-SE IN PACE!