Terapie prin scris

    Pe principiul "scriu mult, dar nu public"stau ca in oricare alt weekend pe pontonul unui lac(imagineaza-te acolo, pentru ca citesti asta din camera ta) si intre doua bai imi trec prin cap idei. Asta am transpus-o pe blog, rareori cand fac lucrul asta, de obicei scriu pentru mine sau gandesc pentru mine Aranjez toate ideiile doar in mintea mea, apoi se pierd printre alte ganduri existentiale, perverse sau pur si simplu banale. Aud voci in jurul meu si vad siluete miscandu-se, dar nu am timp sa vad nimic, sunt prea tripat pe text ca sa analizez miscarea din jur. Tu gandesti aproape ca mine,in multe privinte si vreau sa stiu cati din jurul meu mai au idei si pareri ca ale noastre. Cati vor sa citeasca un text cald si nu stiu unde sa il caute?Asta nu e un text cald, singurul lucrul care il poate face asa e faptul ca a fost scris in soare. E un text mediocru al carui autor isi pune intrebarea "cati au anumite concepte, idei, pareri, pasiuni si nu stiu unde sa le caute in oceanul asta de a dreptul urias numit internet?". Cum de sunt promovate tot felul de nimicuri pentru marea masa seaca de oameni si la cei cu adevarat interesanti nu se gandeste aproape nimeni?
  
    Ati auzit atatea cantece speciale pe youtube cu 2000 de vizualizari si v-ati intrebat "de ce?" cand pe aceasi pagina apare o melodie cu maxim 6 versuri mult prea simple si pentru un copil cu clasele primare si milioane de vizualizari. E destin sau ce? Am sa te mai intreb asta si in alta postare, unde ma voi lega strict de succes(sper sa o scriu). Am vorbit intr-o noapte cu o fata pe un chat si din vorba in vorba mi-a spus ca viseaza oameni blanzi, blajini. Mi s-a parut cel mai altruist raspund primit vreodata. Incepem sa fim din ce in ce mai haini, mai egoisti si nu ne mai gandim la ce e in jur.

   Din fericire nu sunt asa, dar cand simt ca lumea ma trage spre ea dau frau liber imaginatiei si mai trag o gura de aer...terapie prin scris.