Nu am mai scris de ceva vreme un articol pe blogul prietenului meu Goda. I-am tot promis ca am sa o fac, dar de la "Romanii, au talent...sau nevoi?" nu am mai apucat sa ii impartasesc gandurile mele pe blog. Am avut multe idei pentru articol, multe dileme si probleme din vietile noastre, ale oamenilor simplii, dar s-au pierdut pe drum...facandu-si loc in capul meu alte ganduri. Ma gandesc la tine, la cel care citesti bloguri si scrii pe un blog... si te intreb, te simti trist? Eu ma simt trist tot mai mult timp... oare nu cumva in goana noastra spre fericire uitam sa ne bucuram de lucrurile simple din viata de zi cu zi? Probabil ai mai citit despre astfel de lucruri, poate chiar si tu ai scris despre ele...cu atat mai bine. Hai sa le aplicam odata...sa ne bucuram de tot ce se poate. Stiu ca probabil esti indragostit(a) si ca faptul asta iti aduce mai multe mahniri decat bucurii...stiu ca sistemul incearca sa ne reprime prin cele mai subliminale moduri posibile, dar hai sa uitam de lucrul asta si sa ne trezim maine dimineata zambind, bucurandu-ne inca de vara care ne incalzeste. Vroiam sa scriu ceva mai concret, mai interesant poate, dar se pare ca melancolia m-a cuprins sau ma cuprinde tot mai mult, lasand influente asupra "lirismului" meu. Si cu toate astea zilele viitoare am sa citesc si eu postarea si sper sa fiu trezit dimineata urmatoare de un ringtone vesel, sa ma uit apoi fericit pe fereastra deja spalata de razele soarelui si sa manc un mic dejun copios.
Am o cunostiinta care a avut o copilarie groaznica, probabil ca niciunul din noi nu a trecut prin asa ceva, a umblat impreuna cu parintii din casa in casa, traiau de pe o zi pe alta in adevaratul sens al cuvantului, dar baiatul a avut un vis, a jurat ca si-l va indeplini, a crezut in el si a reusit. Acum a ajuns foarte sus din toate punctele de vedere. Mereu mi-a spus ca vede cat sunt de trist si ca e dispus sa ma ajute.E realist, nu imi va turna niciodata un sac de bani in brate, dar vrea cu tot dinadinsul sa ma faca sa inteleg, ca desi totul se duce in jos, trebuie sa vedem partea plina, sa credem in noi.
Nici nu stiu daca titlul are vreo legatura cu articolul...l-am scris la inceput, sperand sa imi vina inspiratia. Sper sa ne vina tuturor inspiratia si sa deschidem ochii inainte ca viata sa treaca pe langa noi. Depresile...
Foarte frumos!:)
RăspundețiȘtergereNu are niciun rost să visăm şi să nu luptăm pentru visele noastre...
Dee'
superba postare si sunt de acord cu ce a spus Only Books daca ai incredere in tine si crezi in visele tale fii sigur ca la un moment dat o sa devina realitate:)
RăspundețiȘtergerePfai, mereu ne dai pe spate!Ai ales niste cuvinte minunate:x Voiam sa te anunt ca mi-am facut un blog nou, dedicat poeziilor:) http://petale-de-trandafir.blogspot.com/ Ma rog, pe cel vechi l-am cam lasat in paragina. Te astept.>:d<
RăspundețiȘtergereTi'am trimis codul banner`ului meu, il fur si eu pe al tau!;))
RăspundețiȘtergereFoarte interesantă postarea!
RăspundețiȘtergereO zi excelentă să ai!
Am citit de mai multe ori acesta postare...recunosc ca m-ai emotionat,ai dreptate trebuie sa privim mai atent la lucrurile simple,sa stim sa ne bucuram de ele...dar noi uitam alergand dupa bani si cariere.
RăspundețiȘtergereOmly Books: Asa e, lupta pt tot ce vrei si o sa primesti.
RăspundețiȘtergerepinky girl: Multumesc...ai treptate, trebuie sa sctii ce vrei si sa crezi in ceea ce vrei.
kyky™: Multumesc pt apreciere si mie imi place mult blogul tau cu poezii...si ms pt banner, am sa adaug si eu in seara asta pe al tau.
ELENA: Multumesc mult! O seara placuta!
gabriella: Ai mare dreptate si tu, cand urcam umpic mai sus si alergam doar dupa bani si cariere uitam sa ne bucuram si de lucrurile frumoase cu adevarat.
Prea multi am avut o copilarie "groaznica" dar prea putini avem tupeul sa vorbim despre ea..
RăspundețiȘtergereMaia: Aici ai perfecta dreptate, si chiar nu vad rostul la altii de se feresc atat...
RăspundețiȘtergerePai , probabil , au fost umiliti destul..
RăspundețiȘtergereMaia: Probabil...ms mult pt vizita.
RăspundețiȘtergere