luni, 4 aprilie 2011

Un zmeu

O minte ascutita,precum un sloi de gheata,
iti trebuie sa ai de vrei sa treci prin viata,
un ochi in plus in frunte,o mana protectoare,
o raza de lumina,caldura unui soare,
vegherea lunii-n noapte,cu stele-ndrumatoare,
si dragostea de suflet,ce-o porti cu tine-n gand,
amintiri,copilarie,prin ploi dese si vant,
in care ai fost mereu un inger,
un zmeu tinut in vant

cu a lui mandrie,spre cer alergand.

15 comentarii:

  1. Multe adevaruri ascunde aceasta poezie! :) Frumos ;;) Cineva ma intrece pe aici :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. fratilor...nu am crezut ca poeziile mele sunt atat de apreciate.

      Ștergere
    2. Am inteles ca viata ce o simtim cu totii,
      de sus ne este data,
      Si ca de fapt avem numai un singur tata,
      atunci ce sa mai cred cand ii privesc pe-ai mei,
      cand stiu c-am fost mereu numai in sanul lor
      ca ei au sarit primii cand vroiam ajutor,
      si cand imi era teama,tot ei ma alinau,
      spunandu-mi noapte buna cu drag ma inveleau,
      Deci cine e parinte la bine si la rau?
      eu cred ca mama mea,la fel si tatal meu,
      caci doar ei mi-au dat viata
      si doar ei m-au crescut
      deci n-am un singur tata ,asa cum am crezut.

      Ștergere
    3. de ce un zambet dulce ce vine de departe..?
      de ce un om strain mereu imi e aproape?
      de ce cred ca viata, nu mai este roz?
      de ce im mintea mea... e doar acel moloz
      din inima de piatra ce greu s-a sfaramat...
      mai am un singur gand ce nu s-a destramat,
      am chiar prieteni noi de care n-am aflat
      si nu mai pot fi singur pe-acest pamant uscat
      de vant si seceta cu arsiti,
      de gheturi si nameti
      de suflul meu greoi, in triste dimineti..
      nu mai sunt singur, iata,ai aparut din zori
      din roua diminetii,din stropi curati de ploi..
      inmoi cu glasul tau tot praful asternut
      pe suflet si credinta,pe tot ce-am avut...
      si cand durerea a disparut din noi...
      vom fi un gand si-o fapta,vom fi mereu vioi.

      Ștergere
  2. Frumoase poeziile, unde-s piesele?

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite..cand iti e greu reciteste aceasta poezie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu ce s-a intamplat cu voi, dar vad ca nu mai scoate nimeni, nimic...de ce? In felu asta nu o sa mai atrageti voi oamenii. Pace!

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelenta poezia! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Marius: Multumesc.

    Annitu: Multumesc frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Merci de coment :)
    Uite in legatura cu "Daca exista iubirea pe pamant"..
    o sa'ti spun acum..
    Eu cred ca exista,.. dar multi dintre noi nu stiu sa o aprecieze ..pentru ei este doar o simpla aventura pe langa asta nu le e de ajuns una si mai cauta inca una..se satura repede de iubirile astea aventuroase si gata dupa ce a obtinut ce a vrut s-a plictisit de ea:-j merge la alta.. si tot asa..
    Insa is eu de multe ori ma intrebam.. oare de ce oamenii din zilele noastre nu stiu sa aprecieze iubirea..sentimentele..?
    Dar mi'am dat seama de curand care era problema.
    Si eu am patit-o de curand si cineva mi-a deschis ochii Inca ii multumesc si acum :).
    Iubirea exista,dar nu pentru toti :-j.Pentru ca isi bat joc si nu stiu ce e aceea "suferinta".

    RăspundețiȘtergere
  8. Ǥαи∂ʋяι ƨcяιɛ ρɛ ʋи ƨιтɛ: Da, exista iubire caci si acest Pamant a fost creat din iubire. Dar m-am referit strict la oameni acolo...si am inceput ca nu mai exista sentimente caci am fost foarte dezamagit, mai ales in ultima vreme!

    RăspundețiȘtergere