Dulce copilarie

Dulce copilarie...unde ai disparut? M-ai impins spre maturitate, spre responsabilitate si griji ce par ca se inmultesc pe zi ce trece.eram copil candva si pofta de viata era de nemasurat, atat de fericit cand primeam o bomboana, atat de fericit de sarbatori si in zilele de vacana...acum ca totul este doar amintire ma gandesc cum as putea sa fiu fericit....cum sa ma bucur de sarbatori..cui sa pot da bomboane cand eu cu greu ma intretin pe mine...Asta simt multi dintre noi atunci cand ne trezim cu noaptea neimplinita tulburati de somnul care de cele mai multe ori este neajuns ca sa mergem la servici pentru a castiga o paine, o zi in plus de trait...si cand nu vom mai fi in stare sa muncim pentru noi usor ne vom stinge...lasati in urma de cei care vin din din spate pe aceleasi carari.nimeni nu face nimic pentru a schimba ceva, cu totii am uitat de Dumnezeu pentru ca nici El nu pare sa mai aibe vre-un un interes in ceea ce ne priveste, usor, treptat vom devenii niste salbatici si oarecum ne meritam soarta, daca vezi un animal ranit ti-e mila de el si unul din zece se gaseste sa il ia in casa pentru al ingriji insa daca vezi un om cazut, cerand ajutor...zece din zece trec nepasatori pa langa el chiar daca strigatul ii este disperat. Ura isi face loc printre noi,invidia ne distanteaza iar banii....NE SALBATICESC.

COPII NOSTRI NU TREBUIE SA CREASCA INTR-O ASEMENEA LUME.