Trec anii, imbatranesc golanii. O multime de amintiri nebune au inviat in mintea mea. Imi amintesc de copilarie si de tot timpul trecut pe langa mine...sau poate nu neaparat pe langa mine. Cat de mult imi doream acum 10 ani sa cresc, iar in prezent... Nu mi-as dori sa am acum o varsta mica, nu in timpurile astea. Dar mi-ar placea sa dau timpul inapoi, sa mai rad macar o zi cu acelasi ton de atunci. Ce turma, cate jocuri, de cate ori bagati in casa dupa miezul noptii, trasi de urechi. Un singur magazin in oras de unde cumparam Bonibon. Pe covor cu vecinii si masinutele. Povesti citite in pat. Ce zambet frumos aveam cand eram stirb. Ce fericire cand mergeam cu mama sau bunica la cofetarie si mancam Amandina. Cati kilometri facuti alergand la fotbal sau pe bicicleta. Unu mai piele si os ca altul. Mereu beam apa la vecina de la parter. Si cum rasuna strada cand strigam dupa mama.
Dar acum...acum nici nu stiu exact ce imi doresc, unde imi doresc sa fiu. Am ramas un grup de baieti care pierdem impreuna doar weekendurile. Ajungem acasa dupa miezul noptii mirosind a fum si alcool. O multime de magazine de unde sa cumperi toata rahaturile si frecventam acelasi magazin pentru... Inca mai am intr-un dulap toate jucariile. Isi mai baga nasul cand vine cate un copilas in vizita cu parintii. Parca-s mult mai tristi. Nu mai am timp sa citesc nici subtitrarile la filme, de unde carti? Chiar, o sa mai traiasca Alba ca Zapada peste 20 de ani? Ou, shit, ca fara masina nu mai pleaca nimeni mai mult de 500 de metri. Apa de la vecini s-a transformat in bere din cheta, iar din rasunetul strazii a mai ramas un trist "baga-mi-as ....!"
Pentru a ne da seama cat de repede trece timpul e suficient sa ne gandim la copilarie... Frumos articol si oarecum trist.
RăspundețiȘtergereDee.
foarte frumos ai scris...chiar mi-a placut mult sa-ti citesc postul...
RăspundețiȘtergereM-a luat melancolia. Dar iti spun ceva.Uitandu-ma la generatiile ce vin sunt mandru ca am avut asa copilarie, cu Bonibon, masinute si altele.
RăspundețiȘtergereSeara buna sa ai :)
Melancolie...:)
RăspundețiȘtergereVai, ce identic, amintirile astea ne chinuiesc :))
RăspundețiȘtergere:)) Strici tot farmecul, Lamaitzo.
RăspundețiȘtergereDa, melancolia... mersi pentru mesajele de bine. Stiam ca o sa va placa,stiam ca majoritatea am trecut prin prima parte.
Ce să spui și tu :))
RăspundețiȘtergererăspunde-ţi la-ntrebări şi... caută în continuare... ce îţi doreşti?
RăspundețiȘtergere"baga'mi'as" ala e din cauza parintilor nebuni ... iti zic io... :( si aminteste'ti acum de ce voiai inainte sa cresti. Eu imi doresc sa cresc ca sa am banul meu, ca sa nu ma mai milogesc la parinti pt 3 lei. Nu ca nu i'ar avea, ci pur si simplu ei cred ca imi iau droguri, tigari sau alcool de banii aia. Adultii din ziua de astazi au devenit niste roboti fara creier, cu principii bagate pe gat de alti prosti... de asta copii isi doresc sa creasca... sa scape de nebuneala parintilor.
RăspundețiȘtergere@Ghost Painter: DE ACORD!!!
RăspundețiȘtergereIdem.
RăspundețiȘtergeremelancolie peste tot x_x
RăspundețiȘtergereFrumos articol...felicitari,sa sti ca si eu sunt de aceeasi parere cu tine,parca pe timpul nostru era altfel.Chiar si eu am scris pe blog intr-un post ca doream sa treaca timpul si sa devin mare.Atunci desi nu exista ce se gaseste astazi...parca viata noastra era mai frumoasa,mai curata,mai serioasa si cu responsabilitate...si parca prieteniile legate intre copii erau mai frumoasa.
RăspundețiȘtergereNu,nu e din cauza parintilor, nu ma refeream deloc la asta. Acel "baga-mi-as" nu vine neaparat de la mine, e mai mult considerat o stare generala. Poate o sa imi expun altadata parerea despre parinti/adulti. Ai dreptate intr-un fel, dar ai fost cam dur.
RăspundețiȘtergereMai bine ca nu existau atatea atunci, Gabriella. Generatia asta parca are prea de toate.
Dorin
Atat de mult adevar in postarea ta,si eu simt unele parti din ceea ce ai scris si purul adevar.Chiar vrem sa mai fim odata ca atunci,dar macar vom putea pastra in noi acei copii toata indelungata viata.
RăspundețiȘtergereChiar ma regasesc in ce ai scris, dar eu inca mai mananc amandine .
RăspundețiȘtergeretrist dar din pacate adevarat..frumoas articol
RăspundețiȘtergereRoxy.: Exact, niciodata sa nu uiti sa fi copil.
RăspundețiȘtergereSophie: Ma bucur ca te regasesti, si eu mai mananc:d
•Lexa Is Here: Multumim.
Foarte frumos articol, tresare multe amintiri.
RăspundețiȘtergereCât de frumos prezentat! Știi cum sa iți faci durerea auzita și mai ales cum sa-ți descrii cuvintele. Si iți mulțumesc de vizita.!
RăspundețiȘtergere@Anonim - Iti multumim pentru mesaj.
RăspundețiȘtergere@Tadotakii. - Imi place sa-mi impart gandurile. Multumim ca ne-ai intors vizita.
Pentru mine e un pic (mai mult) amar să mă gândesc la ce era pe-atunci... A trecut prea repede timpul şi tocmai din cauza asta realizez că motto-ul "Trăieşte clipa" trebuie punctat cum se cuvine.
RăspundețiȘtergere:)
si eram atat de fericita atunci :)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFrumos...Da...din pacate si eu fac parte din noua generatie care au uitat de jocurile copilariei...pentru ca ,,de'...ce sa-i faci asa e la moda acum''. Acum e ,,la moda'' sa joci fotbal pe calculator decat sa iesi in fata blocului... Cand eram mica, inca mai erau copii mai mari ca mine care ii vedeam prin fata blocului cu mingea si alte chestii si tare frumos mi se parea si ma gandeam ca o sa fiu si eu ca si ei aveam sa fiu de varsta lor...Si uite ca anii au trecut si copiii din fata blocului au disparut incetul cu incetul...De ce? Pentru ca acum asa,,e la moda''...Da suntem generatia,,asa e la moda acum''...nu ne dam seama de asta...si e trist...
RăspundețiȘtergereP.s. Exemplele cu mingea si cu fotbalul sunt generale...Nu imi prea aduc aminte momentan ce jocuri jucau fetele :D.
Eu mă pot lăuda că am avut o copilărie a la Ion Creangă şi nu regret nimic din ceea ce am făcut până în prezent...poate doar timpul care trece prea repede...dar asta e...fiecare vârstă cu savoarea ei...
RăspundețiȘtergereOricum, superbă postarea, ţin să te felicit. Sincer...Bravo!
Multe amintiri placute, excelent articol.
RăspundețiȘtergereTimpul e clar cel mai aprig dusman al nostru..
RăspundețiȘtergereFelicitari pt articol, fara cuvinte!
RăspundețiȘtergerefrumosi ani da...
RăspundețiȘtergeredemult n-am mai citit ceva atat de ,,scurt si la subiect,, ...atat de ,,adevarat,,...si atat de trist pt k nu exista copil,nu exista adolescent chiar care sa traiasca acele clipe minunate de satisfactie cand jucam un v-ati ascunselea cum ai spus si tu pana ce eram adusi de urechi in casa din fata blocului.............inca odata felicitari
RăspundețiȘtergereVa multumim mult pentru toate mesajele frumoase. Stiam ca fiecare a trecut prin asa ceva. Sunt bucuros ca v-a placut.
RăspundețiȘtergereMult respect!
RăspundețiȘtergereCum trec anii... Am ajuns si "noi" sa privim in urma! :))
RăspundețiȘtergere